Da, dar nu asa cum ar trebui sa creasca pentru ca piata de comert electronic sa se dezvolte intr-un ritm normal. Desi pare paradoxal, increderea romanilor in comertul electronic nu a crescut in acelasi ritm in care a crescut gradul de accesibilitate a clientilor la serviciile oferite de magazinele online. Din cauza serviciilor nu tocmai bune oferite de majoritatea magazinelor online si din cauza lipsei unei comunicari la nivel de industrie gradul de incredere in comertul electronic este inca scazut.
Inapoi in timp… in 1999-2001 apareau pe .ro primele magazine online, primele site-uri care iti permiteau sa faci o comanda pe Internet: emania, eMAG si bestcomputers sunt cateva din primele site-uri de comert electronic. Cum a reactionat atunci cumparatorul roman cu acces la Internet? Prost… Cum adica sa cumperi ceva fara sa-l vezi inainte? Daca vanzatorul te inseala? Daca iti ajunge alta marfa acasa? Daca platesti si ramai cu banii dati? Dintre cei enumerati mai sus, eMAG a reusit sa reziste pe piata si, mai mult, el a fost exemplul de buna practica pentru ceilalti proprietari de magazine online.
Din 2005-2006 incoace intrebarile de mai sus sunt practic retorice.
A devenit normal sa cumperi un produs fara sa il poti vedea in fata ochilor tai. Stiu multi clienti care totusi se mai duc intr-un magazin offline pentru a pipai putin produsul, apoi il comanda de pe Internet fiind mai ieftin.
Faptul ca sunt magazine online vechi pe piata .ro denota stabilitatea acestora, credibilitatea lor in fata cumparatorilor. Nu are cum sa te insele comerciantul si daca totusi se intampla, exista intotdeauna legea si agentia nationala pentru protectia consumatorului unde poti sa-ti aperi drepturile. Si stiu multi clienti care, simtindu-se inselati in anumite privinte, au facut uz de dreptul lor de a reclama un magazin online.
Faptul ca mi-am pus intrebarea daca imi ajunge marfa acasa sa nu, m-a facut pe mine clientul tipic al .ro-ului sa platesc cash on delivery, adica cu plata ramburs, la livrarea coletului. Ani buni de zile aceasta a fost metoda dominanta de plata a clientilor comertului electronic romanesc. Cineva zicea ca magazinele noastre online sunt de fapt tarabe virtuale si nu prea sunt inca magazine „onlineâ€. Inca inregstram un procent sub 5% (cu indulgente papale) de plata cu cardul in randul clientilor de magazine online. Cunoscuti, prieteni si rude inca platesc cash la supermarketuri de frica fraudelor ce se pot intampla cu acel card de platic… si nu avem ce sa le facem inca. Timpul va demonstra ca este mai usor sa cari dupa tine bani virtuali, sa ai o rezerva/un credit la indemana si ca, de fapt, vom economisi bani folosind aceste instrumente electronice.
Revenind in zilele noastre in 2007-2008, ce putem spune este ca au aparut foarte multe magazine online, unele mici, altele mai mari, mai serioase sau mai putin serioase. Ce intrebari au acum romanii atunci cand cumpara online? Care este acum gradul de incredere in acest tip de comert?
A devenit un fapt banal sa cauti pe internet ce vrei sa cumperi. Banal pentru cei care au un calculator conectat la Internet. Banal pentru cei care au acasa o conexiune la cablu TV. Iata motorul care a dus Romania spre o folosire pe scara larga a Internetului. Si, binenteles, baietii de cartier care au profitat de nevoia romanilor de informare si au tras cabluri peste tot in oras.
Cu toate aceasta, nu este banal sa cumperi de pe NET. Inca exista un grad ridicat de neincredere in aceasta forma de comert. Da, acum cei care au navigat macar o data pe Internet au auzit de magazinele online romanesti. Li se pare normal sa existe si le folosesc in mod special in scop de informare. Dar nu toti devin clientii acestora.
Odata cu cresterea gradului de acces la Internet a crescut si probabilitatea ca eu sa aflu tot ce vreau despre o anumita companie, despre un magazin online in mod special. Tot mai multi oameni citesc in mod activ reactiile altor clienti cu privire la comertul electronic romanesc. Si lucrurile nu sunt tocmai roz.
Din cauza numarului mare de magazine online lansate in mod deosebit in 2006, calitatea serviciilor prestate de acestia nu s-a ridicat la inaltimea asteptarilor clientilor. Da, acestia si-au invins teama de necunoscut, si au inceput sa comande de pe internet. Dar ce au facut magazinele online? Au livrat cu intarziere, cu costuri suplimentare de livrare neafisate pe site, au „mintit poporul†cu informatia de stoc etc…
Cauzele acestei situatii actuale sunt multe, si unele au radacini in modul de colaborare a acestor magazine online cu furnizorii de marfa. Acestia de fapt nu sunt pregatiti sa sustina o dezvoltare normala a comertului electronic romanesc. Nu pun la dispozitie in timp real informatia de stoc de unde numeroase frustrari ale clientilor finali si crize de imagine ale magazinelor online romanesti.
Lasand la o parte cauzele legate de infrastructura slaba a comertului electronic romanesc la ora actuala, o alta cauza a increderii scazute a clientilor in tipul acesta de comert este lipsa de informare. Nu foarte multe magazine online, din cele peste 2.000 de magazine, isi fac reclama, nu isi dau seama ca este inca o lipsa de incredere datorata tocmai lipsei promovarii acestui tip de comert in canalele media ce ating potentialii lor clienti.
Sigur, aici sunt de vina proprietarii de magazine online care nu acorda prioritate bugetului de margeting, pr si promovare. Foarte putine magazine online romanesti au bugete lunare de peste 10.000 de euro, le numaram pe degetele de la maini. Ceva mai multe, poate 20-30 au bugete de peste 5000 de euro, dar cele mai multe vor sa vanda clientilor cheltuind sub 300-500 de euro pe luna pe reclame. Numai comparand bugetele de advertising din industria comertului online cu cea a comertului offline vom vedea o diferenta de cel putin 1000x la nivel anual.
Nu vreau sa descurajez proprietarii de magazine online, caci datorita lor si a perseverentei manifestate de ei s-a ajuns aici, intr-un punct unde romanii au aflat ca este normal sa cumperi online. Dar mai este un pas de facut, sa crestem increderea Internautilor romani in acest tip de comert.